Eseu argumentativ „Pădurea Spânzuraților”
Tema confruntări etice
și civice conturează o frescă a năravurilor și a comportamentului specific, o
lume în care triumfă binele și adevărul, cinstea și dreptatea, norme pe care
omul trebuie să le respecte. Literatura romană oferă numeroase opere în care se
derulează conflicte etice și civice, precum: „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Ițic
Ștrul... dezertor” de Liviu Rebreanu, „Vocile nopții” de Augustin Bazura.
Aceste creații sunt semnificative în grade diferite și au caracter moralizator.
Liviu Rebreanu este deopotrivă autorul
primului roman obiectiv („Ion”) și a celui dintâi roman de analiza pshihologică
(„Pădurea Spânzuraților”) din literatura română. Publicat pentru prima data în
anul 1922, romanul „Pădurea Spânzuraților” realizează primul studiu al unui caz
de conștiință, utilizând ca pretext motivul războiului.
Consider că opera „Pădurea Spânzuraților” apartine temei confruntări
etice și civice deoarece întreaga aventură e de ordin interior. Personajul
principal, Apostol Bologa, trece printr-un puternic conflict etic, cât și
civic, fiind pedepsit pentru tentativă de trădare.
Pe de-o parte, „Pădurea
Spânzuraților” configurează un univers dominat de război și pândit de
perspectiva morții prin spânzurare, prezentat chiar din primele scene ale
romanului. Acțiunea se petrece în timpul Primului Război Mondial. Romanul
prezintă dilema morală a lui Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din armata
Austro-Ungară, ce este trimis să lupte pe front românesc împotriva conaționalilor
săi. Acesta suferă o dramă sufletească cauzată de conflictul între datoria sa
de ofițer și sentimentul de apartenență la națiunea română. Asistența la
executarea ofițerului ceh Svoboda îl face să înțeleagă nedreptatea războiului
și să-și pună probleme de conștiință, care vor duce la un final tragic.
Pe de altă parte, în cadrul acestei teme se
distinge, în special, ideea uciderii aparent justificată de contextul
războiului, dar care poate genera o vină mistuitoare în conștiința individuală.
Tema operei este susținută de numeroase motive literare, precum: motivul
spânzurătorii, motivul dezertării, motivul războiului, motivul trădarii.
De asemenea, metafora din titlul romanului, „Pădurea
Spânzuraților”, este explicată de căpitanul Klapka, care povestește cum în Cehia
ofițerii cehi patrioți au fost uciși de regimul austro-ungar, formând o pădure
de spânzurați.
Concluzionând, Rebreanu
analizează stările sufletești ale omului în clipa trecerii în neființă, de data
aceasta sub lumina răsăritului către care se îndreaptă însetați ochii
condamnatului.
Consider că originalitatea în această operă constă în ceea ce se află în spatele poveștii, Liviu Rebreanu avându-l pe fratele său care a avut același sfârșit ca și protagonistul acestei cărți.
RăspundețiȘtergereÎn primul rând, autorul a avut drept sursă de informație o fotografie care prezenta o pădure cu cehi spânzurați, a cărei înfățișare este relatată de căpitanul Klapka. Acestă pădure reprezintă un simbol pentru roman, deoarece toți soldații se temeau să nu ajungă într-un astfel de loc, ea reprezentând moartea.
În al doilea rând, deși autorul are o experiență biografică, Liviu Rebreanu mărturisește că există o diferență între aceasta și subiectul operei. Legăturile sunt căutate la alt nivel decât cel superficial al asemănării cu fratele și oamenii reali. Scriitorul a spus că "în Apostol a vrut să sintetizeze prototipurile propriei sale generații. Șovăirile lui Bologa sunt șovăirile noastre, ale tuturor ca și zbuciumările lui ".
În concluzie, textul m-a impresionat prin mulțimea de informații care ni se prezintă despre Primul Război Mondial și prin povestirea în sine.
Îți susțin afirmția, Cristina!
ȘtergereÎnceputul romanului relatează o atmosfera cenuşie de toamna mohorâta, în timpul Primului Război Mondial, în care imaginea spânzurătorii stăpâneşte întreg spaţiul vizual şi spiritual. Apare şi descrierea, existând o corespondenţă între elementele naturii şi stările personajului: „Sub cerul cenuşiu de toamna ca un clopot uriaş de sticla aburită, spânzurătoarea nouă şi sfidătoare (…) întindea braţul cu ştreangul spre câmpia neagră."
În primul rând, romanul este inspirat dintr-o tragedie personală a fratelui scriitorului, Emil Rebreanu. Acesta era ofiter în armata austro-ungară și fusese condamnat și spanzurat pentru că încercase să treacă linia frontului la români. Însă, tragedia fratelui său a fost numai un pretext literar, deoarece, Apostol Bologa nu are nimic din trăsăturile acestuia.
În al doilea rând, sunt evidențiate două planuri distincte ce evoluează paralel, dar care se intercondiţionează: unul al tragediei războiului şi altul al dramei psihologice a personajului principal.
În concluzie, destinul lui Apostol Bologa însumează evenimente şi întâmplări de război, dublate de reflecţii profunde asupra situaţiei fără ieşire în care se afla personajul, după mutarea teatrului de lupta pe frontul românesc.
Sunt de aceeași părere cu tine, Daria, și adaug ideea că tema romanului o constituie evocarea realistă şi obiectivă a primului război mondial, în care accentul cade pe condiţia tragică a intelectualului ardelean care este silit să lupte sub steag străin împotriva propriului neam; Pădurea spânzuraţilor este „monografia incertitudinii chinuitoare” (George Călinescu). Rebreanu este în acest roman „un analist al stărilor de conştiinţă, al învălmăşelilor de gânduri, al obsesiilor tiranice” (Tudor Vianu).
RăspundețiȘtergere