Eseu argumentativ "Balta-Alba"-Vasile Alecsandri

   Călătoria poate însemna   fugă, cercetare, migrare, atac războinic, căutare, transhumanță, dar simbolismul călătoriei, extreme de bogat, se  rezumă  totuși  la  căutarea adevărului  și descoperirea unui  centru spiritual.

    În “Epopeea lui Ghilgames” eroul călătorește în scopul  de a dobândii nemurirea, astfel călătoria devine simbolul dorinței arzătoare. În Evul Mediu călătoria era simbolul bărbăției pentru cavalerul dornic de a-i fi  recunoscute calitățile(“Cavalerii mesei rotunde de la curtea  regelui Arthur”).În iluminism, călătoria era fructificată drept un pretext  în ironizarea și satirizarea diferitelor aspect ale societății (Călătoriile lui Guliver)

   Povestirea “ Baltă Alba”  fost scrisă  în vara   anului 1847, fiind publicată în 1849 în   “Calendarul pentru romani”  și 1855 in”Romania  literara”. Opera reprezintă un jurnal de călătorie , principalul personaj relatând gândurile  trăirile din Valahia. 

   Vasile Alecsandri,, diplomat și scriitor a luat parte la mișcarea revoluționară în 1848 și a fost cel mai important reprezentant al generației pașoptiste în literatură și cultura română. 

   Narațiunea “Balta Alba”se remarcă prin abordarea inedită a motivului călătorului străin după modelul scriitorului francez Mosque care  a folosit acest procedeu în “Scrisori persane”. Acest motiv presupune construirea unui personaj care vine dintr-o altă zonă geografică  fiind deci mai atent la toate detaliile specifice zonei respective. Eroul lui Alecsandri are în plus ocupația de pictor, fiind mai sensibil la frumos și la tot ce e specific zonei. 

    Operă “Balta Alba” are structura unei povestiri în ramă. Astfel narațiunea debutează cu relatarea făcută de către un prieten de-al pictoruui care surprinde întâlnirea unor amici ce fumează mult, delectându-se cu relatarea unor amintiri. Prin tehnica inserției, primul narrator îi cedează funcția relatării celuilalt personaj-narator care va deveni subiectiv și va prezenta povestirea propriu-zisă despre o călătorie de la Parisla Marea Neagră. Aici are parte de o călătorie nebună  cu o căruță primitive din care cade de câteva ori.Când a ajuns la destinație francezul speră doar să scape de salturile căruței, speră să mănânce și să se odihnească , însă lăsat în pustietate acesta este găzduit  numai de un birjar care îi oferă  un pat de scânduri ce reușește doar să i incomodeze somnul.Surprinzător, dimineață se trezește într –un zgomot infernal  și o atmosferă de carnaval comparativ cu seara trecută. Află că Baltă Albă este locul unde oamenii se strângeau și se ungeau cu nomol crezând că acesta le va vindeca bolile.Francezul  se  plimbă cu un vapor ce era de fapt o plută, lucru care-l amuză,   iar seară participă la un bal unde întâlnește și câteva personane care cunosc  limba franceză.Călătorul se întoarce în Paris cu o impresie bună și una mai puțin bună despre Valahia.

   Textul e punctat de comentarii glumețe și doar stimulează disperarea. Observațiile cu caracter critic privesc stadiul de înapoiere al Valahiei comparativ cu alte țări ale Europei.

   În concluzie, surprizele călătorului francez sunt atât de inedite  încât i se pare că trăiește atmosfera unui basm oriental. Călătoria surprinde viața socială din principatele românești de la mijlocul secolului  XIX.