Itic Strul Dezertor-eseu argumentativ
Confruntări etice și civice
Confruntările etice si civice fac
referire la conflictele pe care o persoană le trăiește, ele fiind atât
interioare, sancționate de propria conștiință, cât si exterioare , persoana
respectivă găsindu-se in dezarmonie cu ceilalți. În acest tip de temă se
regăsesc numeroase opere cum ar fi : „Pădurea spânzuraților ” de Liviu
Rebreanu, dar și Antigona” de Sofocle.
În opinia mea, o operă
reprezentativă pentru această temă este
„Ițic Ștrul-Dezertor”, scrisă de Liviu Rebreanu, aparută în „Sburătorul
„in anul 1919 și în volum în anul 1921.
Motivul pentru care am ales
această operă este unul relativ simplu, dar cu o semnificație aparte: am
ințeles ce înseamnă cu adevărat prietenia.
Consider că acest text se
încadrează în temă deoarece personajele, Ițic Ștrul și Ion Ghioacă suferă
conflicte interioare cât și civice din cauza războiului la care iau parte și a
locotenentului nou, sub a cărui conducere ei se află.
În primul rând, tema este
dezvoltată prin drama trăită de Ghioacă, care nu știe dacă trebuie să asculte
ordinele superiorului său sau să țină cont de prietenia și de datoria pe care o
are față de consăteanul său. După ce află adevărul, acest conflict se mută în
sufletul lui Ițic, el neștiind dacă trebuie să se întoarcă pentru a demonstra
că e nevionovat sau să meargă acasă și să fie considerat dezertor. Din acest
motiv el recurge la sinucidere , apărându-și astfel demnitatea. Un alt conflict
care apare în text este, de data aceasta unul civic,e reprezentat de Ițic și
caporalul unității, primul personaj fiind ”doborât” de furia devastatoare a
locotenentului.
Un al doilea argument, este reprezentat
de motivele care apar în text. Unul dintre acestea, dupa părerea mea cel mai
important îl constituie motivul războiului, care scoate în evidență faptul că
războiul strică prietenii, nedreptățindu-i pe mulți și pe mulți să ia decizii
grele. Un alt motiv prezent în text est motivul alegerii, în opera existând o
sinteză între ceole două tipuri de conflicte. Acest motiv scoate în evidență
alegerea dificila pe care o are de facut căprarul, dar care în final dând
dovadă de solidaritate, lăsându-l pe Ițic să se predea.
Așadar, consider că opera ”Ițic
Ștrul Dezertor” se încadrează în temă, ceea ce m-a impresionat fiind modul unic
în care autorul pune în scenă o poveste care demonstrează faptul că o prietenie
este mai presus de orice, chiar dacă această prietenie are un final nefericit.
Sunt de acord cu tine. "Itic Strul dezertor" de Liviu Rebreanu este o opera reprezentativa pentru tema "Confruntari etice si civice". In acest text se prezinta situatia de pe campul de lupta in Primul Razboi Mondial. Se descrie viata unui evreu din armata Romana, pe nume Itic Strul.
RăspundețiȘtergereConsider că, prin această nuvelă, Liviu Rebreanu a ilustrat două aspecte: modul în care autoritățiile vegheau asupra bunăstării populației, care stătea mereu sub teroare și gradul de inteligență scăzut al autorităților acelor vremuri, ele nefiind în stare să-și creeze propriul mod de guvernare, copiindu-l pe cel german.
În primul rând, Ițic Ștrul dezertor este povestea tragică a unui soldat evreu pe care asprimea regimului și locotenentul antisemit l-au făcut să-și pună capăt zilelor.
După părerea mea, Ițic aspiră la condiția de soldat brav, care-și face datoria față de patrie.
Tensiunea care apare din rândurile nuvelei se face în mod gradat. La început, ea apare ca o nedumerire a soldatului evreu asupra comportamentului căprarului, apoi ea se intensifică, nedumerirea transformându-se într-un sentiment de panică, Ițic simțind că viața lui este în pericol. Tensiunea atinge cotele maxime când căprarul îi mărturisește adevăratul scop al misiunii, nedorind să poarte în suflet vina unei crime premeditate, dar nu de el, ci de locotenent care, făcând abuz de putere, încercă să pună pe primul plan concepțiile sale rasiste, în locul unei prietenii adevărate (ca cea dintre Ițic și căprarul Ghioagă).
În ultimele sale clipe, Ițic vrea să moară demn, fără ca onoarea să-i fie pătată de actul dezertării, silindu-l să apeleze la unica portiță de ieșire din criză: sinuciderea.
Totuși, sinuciderea nu este un act de lașitate, ci unul de curaj.
În concluzie, camarazii sunt siliți să respecte ordinele superiorilor, fără a ține cont de prietenie sau de solidaritate umană. Autoritățiile, în loc să-și mărească armata cu oameni capabili, și-o decimează pe motive rasiale.
Sunt de acord în totalitate cu ceea ce ai spus, dar consider că sinuciderea nu poate fi considerată un act de curaj. Într-adevăr Ițic a murit demn, dar totodată modul în care s-a întamplat nu este unul foarte corect. Sinuciderea , din punctul meu de vedere este un lucru negativ care nu-i face cinste nimanui pentru că, după cum spun bătrânii ”îl mâniem pe Dumnezeu”.De asemenea, în ultimul paragraf pe care l-ai scris te-ai referit la faptul că ”soldații trebuie să respecte ordinele , fară a ține cont de prietenie”. După părerea mea prietenia este foarte importantă în orice situație. Adevărata prietenie se gasește greu, dar dacă o ai trebuie să ai foarte mare grijă în ceea ce faci pentru că este foarte simplu să o pierzi. Căprarul a ținut la prietenia pe care o avea cu Ițic si astfel a demonstrat că respectă relația care era între ei, lăsându-l pe acesta să alegă ce e de făcut cu viața lui.
ȘtergereAșadar, pot spune încă o dată că aceasta operă se încadrează în tema ”confruntări etice și civice”,originalitatea acesteia fiind redată de prietenia care exista între cei doi camarazi.
Sunt de acord cu ceea ce tu ai gandit, dar vreau sa mai adaug faptul că, în operă este prezent motivul alegerii. Putem observa că în nuvelă, există o sinteză perfectă între conflictele civice si cele etice. Pe de-o parte că soldatul Ghioadă oscilează între a-şi face datoria, îndeplinind ordinele superiorilor săi și admirația față de prietenul său. Aceeași dramă se identifică și în trăirile superioare ale lui Ițic pentru care sentimentul onoarei este mai important decât viața însăși.
ȘtergereConsider că, originalitatea este accentuată de ideea modestiei, prin simplul fapt că sentimentul onoarei este mai important decât propria viață.
Sunt de acord cu opinia ta ,aceasta opera incadrandu-se perfect in tema confruntarilor atat etice cat si civice.In primul rand aceasta nuvela prezinta una din paginile negre ale relatiei autoritatilor cu societatea civila.Mesajul direct pe care îl transmite nuvela este că nu contează în ce armată lupţi, nu contează cu cine te înfrunţi pe câmpul de bătaie, atâta vreme cât inamicul este chiar cel de lângă tine. Interesantă este creşterea greu sesizabilă, treptată, a tensiunii până aproape de paroxism. Acest fapt nu este determinat de darea în vileag a groaznicului secret pe care îl duce cu sine Căprarul, ci de tăcerea acestuia.
RăspundețiȘtergereIn al doilea rand conflictele interioare pe care le traieste Itic l-au facut sa-si puna capat zilelor, considerand ca ii este mai bine mort decat sa fie dezertor.Realismul dur, obiectivitatea tăioasă ca un bisturiu accentuează drama datoriei văzută ca o expresie a absurdului instaurat de război. Nuvela emoţionează tocmai prin absurdul situaţiei prezentate, atât de aproape de viaţa adevărată prin sentimentele pe care le implică – ură, rasism, camaraderie, onoare şi... lipsa onoarei.
Dupa parerea mea solutia pe care Itic a gasit-o nu a fost cea mai buna deoarece familia lui este foarte indurerata,copii ramanand fara un tata care sa ii sprijine la nevoie.
Consider că, prin această nuvelă, Liviu Rebreanu a ilustrat două aspecte: modul în care autoritățiile vegheau asupra bunăstării populației, care stătea mereu sub teroare și gradul de inteligență scăzut al autorităților acelor vremuri, ele nefiind în stare să-și creeze propriul mod de guvernare, copiindu-l pe cel german.
RăspundețiȘtergereÎn primul rând, Ițic Ștrul dezertor este povestea tragică a unui soldat evreu pe care asprimea regimului și locotenentul antisemit l-au făcut să-și pună capăt zilelor.
După părerea mea, Ițic aspiră la condiția de soldat brav, care-și face datoria față de patrie.
Tensiunea care apare din rândurile nuvelei se face în mod gradat. La început, ea apare ca o nedumerire a soldatului evreu asupra comportamentului căprarului, apoi ea se intensifică, nedumerirea transformându-se într-un sentiment de panică, Ițic simțind că viața lui este în pericol. Tensiunea atinge cotele maxime când căprarul îi mărturisește adevăratul scop al misiunii, nedorind să poarte în suflet vina unei crime premeditate, dar nu de el, ci de locotenent care, făcând abuz de putere, încercă să pună pe primul plan concepțiile sale rasiste, în locul unei prietenii adevărate (ca cea dintre Ițic și căprarul Ghioagă).
În ultimele sale clipe, Ițic vrea să moară demn, fără ca onoarea să-i fie pătată de actul dezertării, silindu-l să apeleze la unica portiță de ieșire din criză: sinuciderea.
Totuși, sinuciderea nu este un act de lașitate, ci unul de curaj.
În concluzie, camarazii sunt siliți să respecte ordinele superiorilor, fără a ține cont de prietenie sau de solidaritate umană. Autoritățiile, în loc să-și mărească armata cu oameni capabili, și-o decimează pe motive rasiale