joc si joaca- eseu liber

De la


JOCUL

  Jocul este un termen pe care îl întalnim foarte des în prima etapa a vieții unui om. De aceea, atunci când mă gândesc la joc, sunt dusă cu gandul la copilărie, la momentele în care tot din jurul meu se rezuma la joacă și nostalgie.
  Când eram la grădiniță, îmi amintesc că nu contau regulile , că fiecare se juca și făcea diferite activități după bunul plac. Pe atunci,eram foarte supărată dacă nu îmi găseam jucăria preferată sau dacă mă certam cu  cea mai buna prietenă.
  Pe masură ce am crescut, timpul liber în care puteam să fiu copil în adevăratul sens al cuvântului s-a diminuat, astfel încat jocul a fost înlocuit de diferite responsabilități. Pentru noi,adolescenții, mai este puțin timp de joaca, dar din păcate unii consideră că dacă au trecut de perioada copilăriei cuvântul »joc» nu își mai are locul în viața lor.
  Jocul nu înseamnă doar papuși și mașinuțe, înseamnă existență. Orice facem se poate numi  joc. Așa cum viața se poate limita la asta prin simplul fapt << că ne scriem singuri propriul destin>>.
  Tot prin simplul joc cu mintea noastră ne putem desprinde de real, ne putem gândi la o lume fără griji, o lume în care orice e posibil.
  Așadar, consider că trebuie să profităm de clipele copilăriei, de cele în care putem să ne jucăm, deorece mai târziu vom regreta că nu am prețuit aceste momente și am vrea să dăm timpul înapoi ,dar va fi prea târziu și ne vor rezuma doar la ceea ce mintea noastră va putea construi.

Comentarii

  1. Unknown8 iunie 2017 la 00:20

    Din punctul meu de vedere, eseul tău este unul deosebit.
    Viziunea ta asupra jocului este una deosebită, iar faptul că vezi jocul ca fiind o formă de viață înseamnă că nu ai renunțat niciodată din a mai fi copil. Deşi te-ai maturizat cu timpul, o parte din tine încă se mai gândeşte la copilărie şi ai reuşit să surprinzi acest lucru într-un eseu minunat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Eseu argumentativ "Balta-Alba"-Vasile Alecsandri

De la
    Călătoria poate însemna   fugă, cercetare, migrare, atac războinic, căutare, transhumanță, dar simbolismul călătoriei, extreme de bogat, se  rezumă  totuși  la  căutarea adevărului  și descoperirea unui  centru spiritual.     În “Epopeea lui Ghilgames” eroul călătorește în scopul  de a dobândii nemurirea, astfel călătoria devine simbolul dorinței arzătoare. În Evul Mediu călătoria era simbolul bărbăției pentru cavalerul dornic de a-i fi  recunoscute calitățile(“Cavalerii mesei rotunde de la curtea  regelui Arthur”).În iluminism, călătoria era fructificată drept un pretext  în ironizarea și satirizarea diferitelor aspect ale societății (Călătoriile lui Guliver)    Povestirea “ Baltă Alba”  fost scrisă  în vara   anului 1847, fiind publicată în 1849 în   “Calendarul pentru romani”  și 1855 in”Romania  literara”. Opera reprezintă un jurnal de călătorie , principalul personaj relatând gândurile  trăirile din Valahia.     Vasile Alecsandri,, diplomat și scriitor a luat parte la
Citiți mai multe

"Maitreyi" - tema iubirii

De la
            Consider că iubirea este cel mai puternic sentiment de care omul este capabil, o trăire care îl poate schimba radical. Din iubire, oamenii se sacrifică pe sine, abandonează egoismul care îi constrânge, şi se dăruiesc celor de lângă ei în mod necondiționat.                            Barierele sociale, etnice, religioase, culturale şi de civilizație sunt separate de puterea iubirii care uneşte două persoane diferite, aşa cum se întâmplă şi în cazul cuplului Maitreyi-Allan din romanul scris de Mircea Eliade "Maitreyi".              Remarc faptul că Mircea Eliade abordează tema iubirii în roman conform filozofiei buddhiste: o iubire spiritualizată prin care se reface armonia cosmică. Astfel "Maitreyi" reprezintă povestea tulburătoare a unei iubiri care se înfiripează prin etape, şi în care personajul narator descoperă puterea revelatoare a iubirii.              Maitreyi şi Allan acumulează treptat senzații şi sentimente: "o observam şi mă lăsam prins d
Citiți mai multe

Eseu argumentativ-"Lostrita"

De la
        Literatura fantastica este un tip modern de literatură narativă, caracterizat prin  mister, suspans si incertitudine. Operele la care întalnim fantasticul sunt: "Sarmanul Dionis", "Moara lui Califar", "La țiganci", "Lostrita" si "Cartea de nisip".         Povestirea "Lostrița" de Vasile Voiculescu(1884-1963) face parte din volumul "Iubire magica", aparut in 1970. Este o povestire fantastica, deoarece se intersecteaza planul real cu cel fabulos.         In plan real, se situeaza satul de pescari, aflat pe malul Bistritei. Tragediile de inec ale satenilor se inscriu in realitate, precum si faptul ca locuitorii de pe malul Bistritei sunt priceputi in mestesugul pescuitului.         In plan fabulos, de la inceputul povestirii, Lostrita sugereaza duhul, rau al apelor, "Necuratul", care vrajise pe multi barbati cu iubirea ei. Superstitia populara spune ca necuratul ia diverse infatisari ca sa atraga oa
Citiți mai multe