Eseu argumentativ-"Lostrita"
Literatura fantastica este un tip modern de literatură narativă, caracterizat prin mister, suspans si incertitudine. Operele la care întalnim fantasticul sunt: "Sarmanul Dionis", "Moara lui Califar", "La țiganci", "Lostrita" si "Cartea de nisip".
Povestirea "Lostrița" de Vasile Voiculescu(1884-1963) face parte din volumul "Iubire magica", aparut in 1970. Este o povestire fantastica, deoarece se intersecteaza planul real cu cel fabulos.
In plan real, se situeaza satul de pescari, aflat pe malul Bistritei. Tragediile de inec ale satenilor se inscriu in realitate, precum si faptul ca locuitorii de pe malul Bistritei sunt priceputi in mestesugul pescuitului.
In plan fabulos, de la inceputul povestirii, Lostrita sugereaza duhul, rau al apelor, "Necuratul", care vrajise pe multi barbati cu iubirea ei. Superstitia populara spune ca necuratul ia diverse infatisari ca sa atraga oamenii. In aceasta povestire, luase infatisarea unui peste, sub forma Lostritei.
Actiunea debuteaza in plan fabulos, cu povestirea legendei populare despre raul apelor. Un flacau de pe Bistrita, Aliman, se indragosteste de o lostrita care naluceste prin ape. Vrajit, flacaul tanjeste, se topeste ca o boala si dupa ce reuseste sa o prinda, o scapa imediat si merge exasperat la un vraci si vraciul ii da o lostrita lucrata din lemn. Pusa in apa, papusa produce minuni: apa Bistritei vine mare si, provocand inundatii, aduce de sus de la munte o pluta pe care se afla o fata care nu stie cum o cheama. Intre Aliman si frumoasa fata izbucneste o mare dragoste, intrerupta de aparitia mamei, o vrajitoare de pe Bistrita de sus. Bistriteanca si fata pleaca, lasandu-l pe flacau intristat. O alta fata din sat pune ochii pe el si hotaraste nunta. Un baietas aduce vestea ca a reaparut Lostrita, iar Aliman vrea sa o prinda si sa o manance la nunta lui. Apa este mare si, Lostrita il priveste fix in ochi, flacaul se afunda in apa si dispare.
Principala tema este fantasticul. In opera,fantasticul are rolul de a schimba destinul lui Aliman. Motivele sunt: motivul pestelui care apare in mai multe tipologii, simbolizand diferite lucruri, motivul lostritei care sugereaza duhul, rau al apelor si motivul lostritei din lemn.
Povestirea "Lostrița" de Vasile Voiculescu(1884-1963) face parte din volumul "Iubire magica", aparut in 1970. Este o povestire fantastica, deoarece se intersecteaza planul real cu cel fabulos.
In plan real, se situeaza satul de pescari, aflat pe malul Bistritei. Tragediile de inec ale satenilor se inscriu in realitate, precum si faptul ca locuitorii de pe malul Bistritei sunt priceputi in mestesugul pescuitului.
In plan fabulos, de la inceputul povestirii, Lostrita sugereaza duhul, rau al apelor, "Necuratul", care vrajise pe multi barbati cu iubirea ei. Superstitia populara spune ca necuratul ia diverse infatisari ca sa atraga oamenii. In aceasta povestire, luase infatisarea unui peste, sub forma Lostritei.
Actiunea debuteaza in plan fabulos, cu povestirea legendei populare despre raul apelor. Un flacau de pe Bistrita, Aliman, se indragosteste de o lostrita care naluceste prin ape. Vrajit, flacaul tanjeste, se topeste ca o boala si dupa ce reuseste sa o prinda, o scapa imediat si merge exasperat la un vraci si vraciul ii da o lostrita lucrata din lemn. Pusa in apa, papusa produce minuni: apa Bistritei vine mare si, provocand inundatii, aduce de sus de la munte o pluta pe care se afla o fata care nu stie cum o cheama. Intre Aliman si frumoasa fata izbucneste o mare dragoste, intrerupta de aparitia mamei, o vrajitoare de pe Bistrita de sus. Bistriteanca si fata pleaca, lasandu-l pe flacau intristat. O alta fata din sat pune ochii pe el si hotaraste nunta. Un baietas aduce vestea ca a reaparut Lostrita, iar Aliman vrea sa o prinda si sa o manance la nunta lui. Apa este mare si, Lostrita il priveste fix in ochi, flacaul se afunda in apa si dispare.
Principala tema este fantasticul. In opera,fantasticul are rolul de a schimba destinul lui Aliman. Motivele sunt: motivul pestelui care apare in mai multe tipologii, simbolizand diferite lucruri, motivul lostritei care sugereaza duhul, rau al apelor si motivul lostritei din lemn.
Aliman este impulsionat de visul său, se
simte puternic, i se pare că fiecare întâlnire cu peştele îi aduce noroc. Ca
toate personajele din proza voiculesciană, şi Aliman trăieşte o vrajă împotriva
căreia nu poate lupta .
Ca o
concluzie, fantasticul reprezintă o lume creeată de noi, ceva artificial. Ea
este lumea noastră proprie, care ne permite să evadăm din realitate şi din
viaţa cotidiană. Forma pe care o ia fantasticul depinde de caracterul fiecărei
persoane.
Eu consider ca în "Lostrita" cititorul este proiectat într-un univers mitic si înselator prin aparitii demonice. Acest lucru are ca scop adâncirea misterului si nu explicarea acestuia. Aliman nu se teme de forta malefica a lostritei, ci dimpotriva acesta chiar o stârnese cu scopul de a o captura. Astfel, Aliman devine antrenat în cautarea idealului sau - prinderea lostritei - chiar daca ea este animata de o forta diavoleasca. Prinderea fetei i-a marcat viata iar el nu încerca decât sa faca acest lucru. A reusit de câteva ori sa o prinda (sa-si atinga idealul) dar de tot atâtea ori ea "i-a scapat pe sub degete". Acest lucru arata faptul ca Aliman nu era pregatit pentru acest lucru. Se observa ca lostrita a devenit protectoarea lui Aliman deoarece de fiecare data prindea mult peste si mereu scapa cu viata din apele învolburate ale Bistritei.În concluzie, în opera "Lostrita" fantasticul are rolul de a schimba destinul personajului principal. Acest lucru nu se face decât prin acceptul personajelor, adica pescarul Aliman decide ca e timpul sa se uneasca cu destinul sau si patrunde definitiv în lumea sacra.
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu voi. Aliman, după ce este vrajit de lostriță, o consideră ca și un ideal în viață, pe care trebuie să-l urmărească până la capăt. Lostrița, este ca și o obsesie pentru el, de aceea se manifestă ca și cum ar fi vrăjit de ea. Văzând că nu mai apare în apele Bistriței, Aliman devine trist, adormit, „parcă intrase în el semnul iernii”, cu gândul la ea, se mai înveselea puțin. El intră într-o stare de hibernare, dar auzind că lostrița s-a reîntors, fără să mai stea pe gânduri, fuge și se aruncă în valurile învolburate, prinzând lostrița în brațe și protejând-o de buștenii din apă. Din cauza faptei lui nebunești, el își pierde viața (plan real), dar salvând lostrița (elemente fantastice).
ȘtergereSunt de parere ca “Lostrita” este o povestire fantastica in care sunt speculate vechile credinte populare despre fortele nefiresti risipite in lume, pentru a fi formulat astfel un avertisment cu privire la urmarile grave la care se expune cel tentat sa atinga un absolut. In primul rand, de la inceput suntem introdusi intr-o atmosfera fabuloasa, scriitorul folosind formule specifice basmului, prin care ni se atrage atentia ca vom fi martorii unor intamplari iesite din sfera realului. Suntem avertizati ca diavolul ia infatisarea unor fiinte si se ascunde in ape, iar pe Bistrita luase infatisarea unei lostrite. In al doilea rand, eroul intamplarilor este un taran pescar, Aliman, pentru care, in mod firesc, simbolul absolut devine lostrita, regina pestilor din apele de munte. Este un peste pe care, in chip firesc, nu-l prinde, deci un absolut care i se refuza. In concluzie, lostrita, femeia-peste, simbol al seductiei mortale, este natura insasi, care vine in intampinarea aspiratiei eroului.
RăspundețiȘtergereImi place punctul tau de vedere si nu as fi putut sa o zic mai bine. Iti sustin parerea.
ȘtergereSunt de acord cu părerea ta și consider că "Lostrița" este reprezentativă temei fantasticului.
RăspundețiȘtergereÎn primul rând, Aliman este un pescar care se străduiește foarte mult să prindă lostrița, un pește care se credea de săteni a fi o formă a necuratului. Într-o zi în apele Bistriței apare o luntriță cu o fată leșinată, pe care protagonistul o salvează. Acesta o primește în casa sa pentru a se însănătoși, iar mai apoi se îndrăgostește nebunește de ea. Sătenii asemănau această fată cu lostrița, ea reușind să îi ia mințile lui Aliman.
În al doilea rând, opera prezintă un prolog în care este enunțată tema narațiunii și un epilog privitor la relatarea sub formă de basm a întâmplării. Autorul încearcă de-a lungul cărții să evidențieze puterea de seducție a răului, lostrița și fata reprezentând formele necuratului.
După ce fata plecă, pescarul este rupt din realitate, neinteresându-l de nimic. Este absent până când lostrița reapare în apele Bistriței.
În concluzie, textul se încadrează perfect în tema fantasticului, acesta fiind asemuit cu un basm.