Aventura și călătoria

         Călătoria înseamnă iniţiere, ea presupune aventură, încercarea forţelor, confruntarea, cunoaşterea de sine. Aventura şi călătoria sunt teme ale formării omului, modalităţi de manifestare a destinului, călătoria având un sens moral.
         Tema calătoriei străbate literatura de la începuturile ei și până în contemporan. Călătoria presupune, deopotriva, aventură si cunoastere, atât cunoaștere exterioară (noi locuri și noi oameni), cât și cunoaștere interioară (posibilitatea ființei umane de a se adapta la noi condiții de viață). În romantism, călătoria și aventura relevă posibilitatea. În literatura interbelică, călătoria reprezintă ca și în basme proba inițiatică, la sfârșitul călătoriei eroul maturizându-se, căpătând experiență, datorită obstacolelor pe care le traversează(romanele lui Sadoveanu). Toată această rapidă trecere în revistă a felului în care, în epoca modernă, aventura şi călătoria se constituie în substanţa predilectă a literaturii, arată că necunoscutul fascinează şi că aventura e o dimensiune constitutivă spiritului uman. Aventura e o provocare venită din partea vieţii, dar ea se poate constitui şi într-o provocare pe care omul i-o aruncă vieţii.
          Mai important este să remarcăm faptul că în acest teritoriu tematic, lectura reuşeşte să dubleze în sens propriu, chiar prin modul ei de articulare, universal ficţional pe care îl străbate, lectura reprezentând ea însăşi o aventura, o evadare din cotidian şi obişnuit şi o modalitate de a călători în spaţiu şi timp. Nu doar personajele cărţilor de aventură şi călătorie sunt nişte ipostaze ale miticului, ci şi toţi aceia care se înscriu în categoria împătimiţilor lecturii.