"După melci " de Ion Barbu - Eseu argumentativ

Familia înseamnă acasă 

           În opinia mea, societatea nu poate exista dacă la baza ei nu ar sta familia, această unitate care constituie nucleul unei comunități. Cu cât o familie este structurată mai bine, cu atât trăieşte mai bine într-o societate care, la rândul său, încearcă să îi satisfacă priorităţile şi drepturile. 
           E adevărat, noţiunea de familie a evoluat mult în timp şi a îmbrăcat suficiente forme care să demonstreze că, asemenea oricărei noţiuni, nici definiţia acestui termen nu este bătută în cuie. Sensul primar al cuvântului familie, provine din latinescul famulus, însemnând „sclav de casă” şi în care familia, adică soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul erau proprietatea bărbatului (pater familias), între ei neexistând relații emoționale. De-a lungul timpului au existat familia matriarhală, apoi cea patriarhală, familia tradiţională, familia contractualistă, familia comunitară, familia bazată pe drepturi sau familia bazată pe drepturi şi responsabilităţi relaţionale, familia simplă, familia extinsă și familia monoparentală. Iată aşadar o multitudine de forme pe care noţiunea de familie le-a îmbrăcat de-a lungul timpului, făcând dificilă încadrarea aceste noţiuni într-o formă fixă.
           În primul rând, familia este ceva ce nu poți alege; odată născut, vei face parte dintr-un grup restrâns ce poartă același nume cu tine, tu fiind un membu cu drepturi depline. Totuși, legătura de sânge nu joacă o mare importanță; dacă nu există înțelegere, nu există nici o legătură strânsă între membri.

Baza unei familii fericite este iubirea, respectul, toleranța, pacea și acceptarea. Deținând aceste calități, membrii unei familii pot avea o relație caldă și o casă luminoasă, în care oamenii se împacă și tind să facă numai bine celor din jur. Este și un alt fel de familie–prietenii. Deși nu este un grup legat prin sânge, în cadrul acestuia indivizii împărtășesc interese comune, apreciază calitățile celorlalți, acceptă defectele. La fel, există și un înalt grad de încredere între membrii grupului, un lucru important, de altfel, în relațiile interumane.

           În al doilea rând, rolul familiei este de a forma. Din fragedă copilărie, individul preia cunoștințe teoretice și practice de la membrii familiei. Ce-i drept, o mare influiență asupra individului o are societatea, impactul acesteia asupra persoanei în clipele în care familia nu este alături. Totuși, cea mai mare răspundere pentru dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală și morală a individului o are familia. Aceasta trebuie să își educe copilul corect (termen ambiguu, de altfel), să-l învețe multe lucruri, deosebirea între bine și rău (iarăși, termen ambiguu), să-l pregătească pentru viața de adult, introducându-l cât mai mult în cursul lucrurilor. Astfel, un individ educat corespunzător ajunge pe deplin format la maturitate, fiind pregătit pentru viață și pentru educarea unui nou membru al societății.

           În concluzie, familia este un grup necesar oricărui individ, cu rol de formare și dezvoltare, cât și prin oferirea unui loc în care omul să se simtă protejat, așteptat și iubit. În opinia mea, familia este ceva neprețuit, un lucru ce nu se obține așa ușor și nici nu poate fi impus. Implicit, termenul de ”acasă” este legat de ”familie”, unul fără celălalt fiind o încăpere pustie sau un grup de oameni străini. Astfel, familia este un lucru spre care tinde orice om ce-și dorește iubire și înțelegere, fără a ezita să ofere în schimb același lucru.