"După melci " de Ion Barbu - Eseu argumentativ

                                        LOSTRITA


Textul se înscrie în proza fantastică de tip romantic şi se apropie de formula fabulosului popular prin prelucrarea mitului Sirenei şi a motivului peştelui fabulos din folclor: în spaţiul românesc s-a format un epos pescăresc, dominat de făpturi mitice, peşti miraculoşi; există credinţa în divinităţi acvatice precum lostriţa (care are atât conotaţii malefice cât şi pozitive), pescuitul fiind un ritual magic, o formă de comunicare cu universul acvatic, întâlnit în numeroase proze ale scriitorului

Povestirea are o configuraţie proprie determinată de tradiţia folclorică, cu elemente de gen păstrate din istoria îndepărtată a acestuia:

·         Respectă un ceremonial al spunerii;

·         Se caracterizează prin oralitate;

·         Presupune o atmosferă;

·         Evocă un timp trecut, mitic.

În structura povestirii se întâlnesc elementele specifice speciei literare: naratorul şi naraţiunea.Naratorul relatează la persoana a III-a si sunt unificate trei voci, trei opinii diferite despre întâmplare: optica folclorică şi vocea personajului.Naraţiunea,acţiunea este structurată pe două planuri:

·         Real, fascinaţia personajului principal, Aliman, pentru un peşte rar, lostriţa, dorinţa personajului de a o prinde, sfidând astfel avertismentele celor mai bătrâni;

·         Fantastic, povestea de dragoste, ieşită din comun, trăită de Aliman: „Momentul capital, acela care dă povestirii profunzimea cea mai mare, este momentul fantastic, situat la confluenţa dintre două drumuri. Unul duce spre lumea neverosimilă a basmului, altul spre determinarea, cauzalitatea vieţii obişnuite. Fantasticul reprezintă aici un popas, nu un capăt” 

In concluzie voiculescu se fereşte să îmbrăţişeze pe de-a-ntregul soluţia fantastică. El începe povestirea cu ceva, după care, la sfârşit, urmează o încercare de a explica în chip raţional faptele iraţionale din cuprinsul povestirii