Calatoriile – drumul spre tine insuti (Tema aventura si calatorie)

Consider ca una dintre cele mai interesante metode de a te dezvolta pe plan personal sunt calatoriile. Cred ca nu gresesc cand afirm acest lucru, deoarece poti afla foarte multe lucruri atat despre tine insuti cat si despre ceilalalti atunci cand esti departe de zona in care te simti cel mai in siguranta, adica acasa.
Atunci cand esti intr-un mediu cunoscut e mai usor sa te descurci cu situatiile “imprevizibile” pentru ca e mediul tau, ai oamenii dragi alaturi si cam stii la ce te poti astepta de la societatea in care traiesti si de la oamenii care fac parte din ea.
Cand calatoresti insa, ajungi sa te afli in medii diferite, descoperi locuri si oameni noi, culturi noi, asadar noi provocari. Pentru unii oameni calatoriile devin o pasiune, avand in sange dorinta de a descoperi in permanenta noul.
Exista mai multe motive pentru care te poate atrage gandul de a calatori. In randurile ce urmeaza voi prezenta cateva dintre ele, asa cum le-am simtit eu.
Robert Louis Stevenson spunea “Nu calatoresc pentru a ajunge undeva, si pentru a pleca. Calatoresc de dragul de a calatori. Marea aventura este sa te pui in miscare.”  Eu, cel putin, ma regasesc mult in acest citat. Cred ca rutina zilnica devine de nesuportat la un moment dat daca nu schimbi din cand in cand “peisajul”. De aceea, mie nu-mi place sa stau prea mult in acelasi loc. Unii ar putea crede ca dorinta de a calatori, de a pleca in lume, inseamna ca poate nu esti suficient de multumit de tine, ca vrei cumva sa te regasesti. Adevarat si asta, dar “nu toti cei care ratacesc sunt pierduti.” (J.R.R. Tolkien). In consecinta poti fi un ratacitor, un calator, fara a cauta ceva anume.  Poti sa iubesti pur si simplu lumea, sa iubesti sa te creezi in alte medii, sa aduni experiente, sa asculti povesti pe care acasa nu le-ai fi auzit vreodata.
 Poti sa calatoresti pentru ca esti curios, iar o fire curioasa este atrasa si fascinata de necunoscut. Si explorand necunoscutul ajungi sa te dezvolti.
De ce? Deoarece orice s-ar intampla vei fi surprins, de oameni, de situatii, de tine insuti. Te vei dezvolta, pentru ca iesi din “zona de confort”, acolo unde stii in permanenta, la un nivel mai mult sau mai putin constient, ca esti protejat. De ce anume nu stii nici tu, dar e un “safe zone” oricum.
Indiferent cum ai privi lucrurile, adevarul este ca viata insasi este o calatorie continua, dar sa nu ne lasam “calatoriti” de viata, ci sa calatorim noi prin ea. Viata este miscare, de ce sa stam pe loc cand stim asta? Da, poate ca nu vom face toti un scop in sine din calatorit, dar macar ocazional du-te si vezi un alt peisaj, alte vieti ale altor oameni, traieste experiente noi, fii curios!
O calatorie prin lume e mai mult decat atat: e, in acelasi timp, o calatorie interioara, care te face sa iti descoperi potentialul unic, de care poate uitasesi.

Comentarii

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu tine, Izabela, dar as mai fi adaugat ca aceasta calatorie este un drum al devenirii de sine, poartă amprenta evoluției sau involuției ființei umane ca actant. După cum afirma Marian Popa:”Deplasarea este modul fundamental de existentă și definire umană[…]Nu se poate imagina o modificare biologică, psihologică sau de altă natură, fără deplasare.” Astfel, deplasarea presupune un drum inițiatic și un călător, acesta din urmă fiind generalizat datorită faptului că fiecare persoană își parcurge drumul personal. Drumul se definește printr-o provocare ce presupune experiență, cunoaștere, pluriperspectivism și determină inițierea, maturizarea prin implicare afectivă și psihologică, întrucât este limitat, are o finitudine în timp și în spațiu. Parcurgerea oricărui drum, inclusiv oricărei călătorii, presupune o realitate exterioară și o realitate interioară. Ceea ce conduce spre evoluție, inițiere, maturizare și cunoaștere este parcurgerea interioară a drumului, respectiv a călătoriei. Orice drum este un drum ascendent văzut ca o călătorie spre centrul ființei.”dupa cum spunea Mircea Iliade într-una dintre lucrările sale.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

"După melci " de Ion Barbu - Eseu argumentativ

Eseu argumentativ "Balta-Alba"-Vasile Alecsandri