"După melci " de Ion Barbu - Eseu argumentativ
Jocul și joaca
sunt teme foarte des întâlnite în viața cotidiană, iar ele reflectă o anumita
tendintă a omului spre socializare.
Poezia “După melci” de Ion Barbu face parte
din ciclul poemelor inițiatice (mai ales pentru copii) în care procesele de
cunoaștere tind să redobândească valoarea actelor primordiale, când
incantațiile magice aveau putere creatoare.
În acest poem tema jocului este pusă în slujba exprimării
unei viziuni profunde și complexe asupra universului și asupra puterii
creatoare a cuvântului
Într-o aură infantilă, copilul, nefiind conștient de puterile pe care le poate descătușa
inițiază un descântec către melc
pentru a-l scoate din cochilie, a căror urmări tragice- moartea
melcului.
Sunt utilizate motive
folclorice, precum motivul animalului totem, capabil de a descătușa
forțele magice ale naturii.În susținerea temei joc și joacă apar și motivele
literare specific precum : motivul inocenței, motivului neinițierii, motivul
dorinței de cunoaștere.
La nivel stilistc, se remarcă simplitatea stilului.Ca figuri
de stil predomină personificarea și metaforele, insă sunt și epitete precum ;”
foi crude” și “vrejuri crude” ce fixează o zi de primvară atunci când natura
se debarasează de efectele iernii.
În concluzie,
copilul care la început era ”mai
prostuț” este inițiat în taina primordială a universului ”moartea”.Joaca pentru
copil înseamnă o experiență a cunoașterii, copilul maturizându-se trecând
pintr-o etapă fundamental a existenței sale.
x
Prin cele afirmate mai sus, sunt de parere ca, opera epica "Dupa Melci" de Ion Barbu, surprinde efemeritatea vietii prin ochiul copilului neinitiat.
RăspundețiȘtergerePrin descantecul sau, copilul incearca sa descopere forta magica a cuvintelor si instituie o lume iluzorie. Prin descantec, melcul este trezit la viata fiind ademenit de cuvintele amagitoare ale copilului, care-i descriau o natura plina de soare si de verdeata. Melcul isi depaseste limita, fortand ciclul obisnuit al naturii. Dupa ce rosteste descantecul, copilul este alungat acasa de venirea serii cand vegetatia padurii capata in imaginatia sa forme monstruoase ce il sperie ,,mi-a fost frica si-am fugit". Peste noapte natura se dezlantuie, vine din nou vremea rea cu vifornita si omat.
Avem de a face cu doua drame. Pe de o parte drama copilului care sufera, avand constiinta incarcata deoarece a ucis o fiinta nevinovata. Pe de alta parte, drama melcului, drama fiintelor inferioare de sfarsesc tragic atunci cand forteaza limitele impuse de natura. La nivel stilistic, intr-adevar se remarca o simplitate aparte impregnata de termeni populari ce dau expresivitate textului.
Sunt de acord cu afirmatia colegului meu, deoarece surprinde foarte bine mesajul operei.
ȘtergereIn primul rand, baiatul incearca ca orice copil de varsta sa sa exploreze natura înconjurătoare. Acesta cauta sa trezeasca melcul prin cateva descantece, fara sa realizeze pericolul ce urmeaza sa vina.
In al doilea rand, tanarul ajunge sa faca o greșeala pe care incearca sa o repare mai tarziu. Copilul regreta, astfel observandu-se inocenta sa.
In concluzie, sunt de acord cu ceea ce a spus colegul meu.
Sunt de acord cu opinia ta, doearece in momentul plecării în pădure, înaintea experienţei cu melcul, copilul este un novice, un neiniţiat. Iniţierea în tainele universului este unul din laitmotivele liricii lui Barbu. Aici copilul "prostut"
Ștergereîncearcă să descopere universul şi această cunoaştere se întemeiază pe cuvânt. Rostirea prematură, forţarea naşterii m
elcului întru existenţă va avea un deznodământ tragic.
La sfârşit, el este iniţiat în taina primordială a universului: moartea.
De asemenea, și eu îți susțin opinia în legătură cu părerea ta despre această operă scrisa de Ion Barbu.
ȘtergereÎn primul rând, copilul realizează gravitația situației pe care a creat-o abia după ce a reflectat o bună perioadă de timp asupra lucrurilor pe care le-a făcut. Acest fapt dovedește că, ”prostuțul” se maturizează, realizând greșeala săvârșită.
În al doilea rând, dramele cărții sunt bine descrise, având un mesaj ascuns. Copilul își pierde inocența în schimbul inițierii, melcul reprezentând motivul acestuia. Drama celor două ființe este împărțită în mod egal, aici accentuându-se diferența dintre ele.
Concluzionând, sunt de acord cu ceea ce afirmă colegul meu, Andrei, și subscriu pentru ceilalți colegi, Alexandra și Alex.
adplm
RăspundețiȘtergere😏🔫
RăspundețiȘtergere